Hipertensiunea arterială sistemică este o afecțiune tot mai frecvent diagnosticată în medicina veterinară felină, având un impact major atât asupra duratei de viață, cât și asupra calității vieții pacienților. De multe ori este denumită „boala mută”, întrucât rămâne asimptomatică până la apariția leziunilor organelor țintă.

Organele țintă și mecanismele de afectare

Țesuturile cele mai vulnerabile sunt cele cu rețele vasculare bogate: ochii, creierul, rinichii și inima. Creșterea presiunii arteriale produce leziuni microvasculare, ischemie și remodelare tisulară, cu consecințe uneori ireversibile.

•Ocular – retinopatie și coroidopatie hipertensivă, dezlipire exudativă de retină, hemoragii vitreene.

•Neurologic – encefalopatie hipertensivă manifestată prin ataxie, convulsii, nistagmus sau comă.

•Renal – creșterea presiunii intraglomerulare, proteinurie și progresia bolii renale cronice.

•Cardiac – hipertrofie concentrică ventriculară, aritmii și modificări ecocardiografice.

Clasificarea hipertensiunii arteriale la pisici

Hipertensiunea poate fi:

1.Situațională („white coat hypertension”) – indusă de stresul vizitei la clinică. Poate crește tensiunea sistolică cu 15–20 mmHg.

2.Secundară – asociată bolilor renale cronice, endocrinopatiilor (hipertiroidism, hiperaldosteronism, diabet), sau expunerii la substanțe cu efect hipertensiv. Este forma cel mai des întâlnită.

3.Idiopatică – creștere persistentă a tensiunii arteriale fără cauză identificabilă; prevalența estimată la pisici este de 13–20%.

Diagnostic

Măsurarea tensiunii arteriale la pisici necesită un protocol riguros:

•mediul trebuie să fie liniștit, cu proprietarul prezent;

•pisica se acomodează 5–10 minute înaintea măsurătorilor;

•manșeta (40% din circumferința membrului/cozii) se aplică pe un membru anterior, posterior sau pe coadă;

•se efectuează cel puțin 5 măsurători consecutive, excludând prima valoare și extremele;

•rezultatele se notează standardizat, incluzând poziția și dimensiunea manșetei;

•dispozitivele se calibrează la fiecare 6 luni.

Metodele indirecte (oscillometrie, Doppler) sunt utilizate cel mai frecvent în practică și pot oferi rezultate fiabile dacă sunt respectate procedurile corecte.

Implicații clinice

Identificarea hipertensiunii arteriale sistemice presupune nu doar măsurarea valorilor tensionale, ci și evaluarea atentă a leziunilor de organ țintă (TOD – target organ damage). Odată stabilit diagnosticul, este recomandată investigarea cauzei primare și inițierea terapiei antihipertensive doar după excluderea factorilor secundari.